Acordul
Bonn-Budapesta (19-23 august 1989)
În vara anului 1989, Republica Federală Germania finalizase în mare
înţelegerile cu Uniunea Sovietică şi cu S.U.A., privitoare la unificarea ţării.
Franţa şi Marea Britanie au încercat să se opună acestui proiect.
În cadrul întâlnirii dintre preşedintele Franţei, Francois Mitterand şi cel
al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, de la Kiev, din 6 decembrie 1989, a
cărei stenogramă a fost dată publicităţii, Mitterand a arătat pericolul
refacerii puterii Germaniei şi a exercitării unui control al ei asupra
întregului centru al Europei.
El l-a rugat pe Gorbaciov să nu sprijine proiectul german de reunificare,
promiţând în schimb accesul Moscovei la fonduri mari prin Banca Europeană de
Reconstrucţie şi Dezvoltare. Franţa şi Marea Britanie invocau şi necesitatea
menţinerii Germaniei divizată pentru a nu-i crea probleme lui Gorbaciov,
sprijinitorul politicii Occidentului, în faţa acuzaţiilor pe care i le aduceau
grupările politico-militare şi de informaţii conservatoare de la Moscova,
nemulţumite de faptul că preşedintele sovietic sprijinea promovarea intereselor
occidentale.[1]
Pentru a-l sprijini pe Mihail Gorbaciov, Marea Britanie şi Franţa au
sprijinit regimurile politice pro-sovietice din centrul şi estul Europei, cum a
fost şi cazul sprijinirii grupării Iliescu-Militaru-Brucan de la Bucureşti.[2]
Unii lideri din Republica Democrată Germană nu s-au împăcat uşor cu ideea
dispariţiei Germaniei comuniste, mai ales şefii Partidului Comunist, Erich
Honeker (deloc) şi unii lideri ai Stasi, ca generalii Erich Mielke și Markus
Wolff (greu). Era necesară o acţiune populară de anvergură care să convingă pe
comuniştii radicali să accepte mersul evenimentelor spre reunificarea paşnică a
ţării.
Guvernul vest-german a conceput un plan de trecere în masă a unor cetăţeni
din Germania de Est în cea de Vest. Pentru aceasta, cancelarul Helmuth Kohl s-a
deplasat la Budapesta, în perioada 23-25 august 1989 şi a încheiat Acordul Bonn-Budapesta privitor la angajamentele de
sprijin al Ungariei pentru reunificarea Germaniei şi al guvernului de la Bonn
pentru reunificarea Ungariei cu Transilvania. Anterior, se purtaseră
discuţii intense, încheiate în jurul lui 19 august 1989.
Prin acordul încheiat, Ungaria se angaja să deschidă graniţa cu Austria,
permiţând est-germanilor, care intrau cu zecile de mii ca turişti în Ungaria,
să treacă în vest. În schimb, Germania s-a angajat să sprijine Ungaria în
eforturile ei de a recupera Transilvania.
Încurajarea germană şi siguranţa guvernului maghiar legat de interesul
Uniunii Sovietice pentru destabilizarea României, a determinat Budapesta să se
implice din plin în acţiunile din România, din decembrie 1989, alături de
serviciile secrete ale altor state.[3]
De altfel, Uniunea Sovietică demarase cu decenii în urmă, din 1969,
pregătirile în vederea schimbării regimului ceauşist de la Bucureşti, aşteptând
doar condiţii prielnice şi motivaţii solide.
Printr-un document al serviciului vest-german de informaţii, B.N.D., emis
în anul 1973, guvernul de la Bonn era informat că ministrul sovietic al
Apărării, mareşalul Andrei Greciko a afirmat într-o convorbire cu Erich Honeker
că „într-o perspectivă mai lungă, lucrurile
nu mai pot continua astfel cu România”. Serviciile sovietice
de securitate şi informaţii creaseră o unitate specială care sprijinea din
umbră organizaţiile revizioniste maghiare din emigraţie, care revendicau
Transilvania cu glas tare.
De asemenea, sovieticii au catalizat revendicările bulgarilor faţă de sudul
Dobrogei. În iunie 1971, cu ocazia vizitei în China, Nicolae Ceauşescu a fost
informat de preşedintele Mao şi de premierul Ciu En Lai că Moscova acţionează
împotriva României mai ales prin agentura compusă din personalităţile politice,
informative şi militare care făcuseră studiile în U.R.S.S. şi slujeau în
continuare internaţionalismul comunist, în general şi Uniunea Sovietică, în
special.[4]
În cursul revoltei populare şi al loviturii de stat din România (decembrie
1989), Ungaria a fost implicată direct în destabilizarea României, iar
acţiunile diversioniste s-au desfăşurat în formele cele mai violente în
Transilvania, mai ales de-a lungul unui aliniament de frontieră a provinciei
istorice (Timişoara, Arad, Cugir, Sibiu, Braşov, Târgu Secuiesc, Miercurea Ciuc
şi altele).
Prof. univ. dr. Corvin
Lupu
(Preluare din articolul Preliminarii la evenimentele de la Târgu-Mureș, 1990, în
„Vitralii-lumini şi umbre”–Revista veteranilor din serviciile
române de informații,Anul IV, nr. 10/2012, pp. 23-30)
[1] Alex Mihai Stoenescu, Din culisele luptei pentru putere. 1989-1990. Prima guvernare
Petre Roman, Editura RAO International PublishingCompany, Bucureşti,
2006, pp. 180-182.
[2]Pentru a sprijini gruparea condusă de
Ion Iliescu, serviciile secrete britanice au trimis la Bucureşti dosarele de
agenţi ai spionajului britanic în România ai unora dintre liderii
naţional-ţărănişti, inclusiv ale lui Iuliu Maniu (nume conspirativ Tom),
pentru ca Ion Iliescu să-l poată şantaja pe Corneliu Coposu şi conducerea
P.N.Ţ.C.D. Vezi şi Virgil Măgureanu, Alex Mihai Stoenescu, De la regimul comunist la regimul Iliescu, Editura RAO
International Publishing Company, Bucureşti, 2008, pp. 157-158.
[3]Vezi Corvin Lupu, România în contextul relaţiilor internaţionale actuale,
Editura Techno Media, Sibiu, 2006, p. 94 sqq.
[4]Cristian Troncotă, Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informaţii şi Securitate
ale regimului comunist din România, Editura Elion, Bucureşti,2003, pp.
147, 149 şi 151.
Înţelegerea sovieto-germană
pentru dezmembrarea unor state din centrul şi sud-estul Europei şi împărţirea
dominaţiei în această regiune a Europei (1990)
În ianuarie 1994, în revista britanică Intelligence Digest, care
se distribuie pe bază de abonamente pentru persoane selecţionate din mediile
serviciilor speciale şi care cuprinde numeroase informaţii confidenţiale, a
fost publicat un articol, de către redactorul şef, Joseph de Courey, referitor
la un acord între Uniunea Sovietică şi Germania, încheiat cu prilejul unor
discuţii secrete, la Geneva, în septembrie 1990. Cele două părţi au abordat
problemele sferelor de influenţă în centrul şi estul Europei. Redactorul şef al
revistei spunea că, ulterior, veridicitatea informaţiilor i-a fost confirmată
şi dintr-o altă sursă, neaşteptată, care a dat gir informaţiilor iniţiale.
Astfel, în septembrie 1990, la Geneva, germanii şi sovieticii au căzut de
acord asupra următoarelor decizii:
1.
Uniunea Sovietică nu se va opune dezmembrării Cehoslovaciei.
2.
Republica Cehă va deveni parte a sferei de influenţă economică a
Germaniei, cu scopul posibil de încorporare politică a regiunii în următorii
12-15 ani în Germania.
3.
Germania va compensa Rusia pentru daunele economice suferite prin
pierderea influenţei în Europa de Est.
4.
Ungariei i se va permite urmărirea scopului ei de a-şi recâştiga
teritoriile pierdute după primul război mondial prin Tratatul de la Trianon, în
faţa României, Ucrainei, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei.
5.
Germania va spori ajutorul economic acordat Ungariei, pentru a o face mai
atractivă decât vecinii ei.
6.
Uniunea Sovietică se angaja să nu ridice obiecţii la divizarea
Iugoslaviei şi să accepte intrarea Croaţiei şi Sloveniei în sfera economică
germană de interese.
7.
Uniunea Sovietică era rugată să accepte unirea Ucrainei Transcarpatice cu
Ungaria, dacă naţionaliştii ucraineni ar desfăşura activităţi „distructive”.
8.
În afară de compensaţia economică pentru pierderile suferite, Germania se
angaja să „nu fie activă” în chestiuni privind Ucraina şi statele baltice şi să
nu le considere parte a sferei de influenţă economică a Germaniei.
Prăbuşirea lui Mihail Gorbaciov şi a Uniunii Sovietice, ca urmare a
schimbării modului de promovare a propriilor interese de către Federaţia Rusă,
a grăbit procesul de extindere a Uniunii Europene şi a modificat proiectele
germano-ruse privitoare la centrul şi estul Europei. Noile proiecte apărute au
fost elaborate pornindu-se de la premisele unificării europene şi extinderii
cât mai adânc către estul bogat în resursele de energie, materii prime şi pieţe
de desfacere care să alimenteze uriaşa economie europeană, mai ales pe cea a
Germaniei.
Înţelegerile germano-sovietice din anul 1990, chiar dacă au născut planuri
începute şi apoi trecute în conservare, se aseamănă izbitor cu Pactul Molotov- Ribbentrop. Deosebirea este doar de
imagine. Clasa politică internaţională şi mass-media au condamnat în mod
repetat şi vehement Pactul Molotov-Ribbentrop, ca şi
dezmembrările Cehoslovaciei, României şi Iugoslaviei, din anii 1939-1941. În
schimb, înţelegerile din 1990, dezmembrarea Cehoslovaciei şi Iugoslaviei
şi încercările evidente de acelaşi fel din România, nu sunt combătute, ci, din
contră, sunt privite pozitiv şi încurajate de forţe aparent nevăzute.
Proiectele şi acţiunile politice sunt mult asemănătoare, pe alocuri
identice, dar poziţia comunităţii internaţionale faţă de ele este nu numai
diferită, ci uneori opusă. Acest lucru nu poate să ne facă să nu constatăm
identitatea, în aceste cazuri, a politicilor hitleristo-comuniste din anii
1939-1940, cu cele din anii 1989-1990, ale regimurilor „democratice” din
Germania şi Uniunea Sovietică, ale lui Kohl şi Gorbaciov.
Pentru unii aceste concluzii par dureroase. Este doar o percepţie datorată
imensei manipulări a opiniei publice de pretutindeni, preocupare care înghite
energii colosale şi reprezintă a doua mare cheltuială de resurse, după cursa
înarmărilor.
Când lumea va înţelege aceste realităţi, regimul politic „democratic” se va
putea reforma şi, eventual, îşi va putea prelungi existenţa. După deceniile
care au trecut de la înţelegerile germano-ruse, e timpul să examinăm cu
seninătate aceste concluzii.
Prof. univ. dr. Corvin
Lupu
(Articol apărut în „Vitralii-lumini şi
umbre”-Revista veteranilor din serviciile române de informații, Anul IV, nr.
10/2012, pp. 37-38)
Propaganda germană continuă să uneltească pentru dezmembrarea
României
Grație propagandei antiromânești, românilor le-a fost inoculată ideea că
sunt un neam de trădători, leneși, corupți și hoți și de aceea nu sunt capabili
să se conducă singuri, musai să fie conduși de alogeni!
Mai jos, o să lămurim enorma minciună cu „trădarea față de nemți”,
trâmbițată de propaganda germană, devenită foarte activă în România începând cu
anul 1990 prin resuscitarea europeană a Coloanei a V-a. Germania şi-a reactivat
Coloana a V-a din ţările cu minoritate germană, la fel ca pe vremea Propagandei
germane conduse de Goebbels.
Mişună pe forumurile din Transilvania, dar și la nivel national, o grămadă
de saşi şi şvabi emigrați, care postează, din Germania, comentarii
propagandistice şi manipulatorii în limba română, îndemnându-i pe ardeleni și
bănățeni la secesiune.
În ciuda acestor manipulări sau poate chiar din cauza reușitei acestei
strategii propagandistice, noi continuăm să-i lingușim pe germani, ba există și
români dobitoci care sunt tare mândri că sunt conduși de un „neamț”, care a
fost numit Gauleiter peste colonie.
Doar naivii – ca să nu spun „proștii grămadă”! – pot să creadă că Iohannis
a fost ales prin vot, el fiind doar o marionetă cu misiuni clare în România:
jefuirea țării și dezmembrarea ei.
Nemţii
ne-au urât dintotdeauna şi ne-au considerat trădători pentru întoarcerea
armelor din 23 august 1944, uitând că mai întâi ne-au trădat ei prin Dictatul
de la Viena (30 august 1940), când au dat ungurilor jumătate din teritoriul
Transilvaniei. La fel, germanii ne-au trădat şi prin
Pactul Ribbentrop – Molotov (23 august 1939) când s-a pecetluit soarta
Basarabiei, care a fost răpită de URSS în iunie 1940!
Germania
vrea să dezmembreze România, la fel cum a procedat cu Iugoslavia şi
Cehoslovacia!
Nu-i o noutate, deoarece şi în trecut prusacii „ne-au purtat sâmbetele” şi prin
Pactul odios Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 Germania a fost de acord ca
prietenii lor de la vremea aceea, sovieticii, să-şi pună labele jegoase pe
Basarabia! Ceea ce ceștia şi fac în iunie 1940!
Aceiaşi nemţi, care i-au urât pe romani dintotdeauna, considerându-i rasă
inferioară, au dat ungurilor jumătate din Transilvania prin Dictatul de la
Viena din 30 august 1940!
În plus, Germania sprijină şi acuma Ungaria în
pretenţiile ei revizioniste, fiindcă ungurii au fost aliații cei mai de nădejde
ai nemţilor de-a lungul istoriei!
În multiplele întâlniri dintre Helmut Kohl şi Mihail
Gorbaciov (11-15 iunie 1989 în RFG, 19 iulie 1990, la Jeleznovodsk şi
septembrie 1990, la Geneva) când s-a pecetluit soarta blocului
estic comunist, s-au trasat viitoarele zone de influenţă, exact cum o făcuseră
pe vremuri Ribbentrop şi Molotov.
În linii mari cam astea erau cele stabilite: Rusia să nu se opună divizării
Cehoslovaciei, viitoarea republică Cehă va trece sub „aripa ocrotitoare” a
Germaniei în scop de asimilare ulterioară; Ungaria, susţinută de Germania, va
recâştiga teritoriile pierdute prin Tratatul de la Trianon (1920); Germania va
spori ajutorul economic acordat Ungariei pentru a asigura acolo un standard al
vieții mai ridicat decât cel din Slovacia, făcând astfel mai atractivă ideea
unificării Slovaciei cu Ungaria; după dezmembrarea Iugoslaviei, Croaţia si
Slovenia vor intra în sfera de interese economice a Germaniei; unirea Ucrainei
Transcarpatice cu Ungaria, daca naţionaliştii ucraineni ar desfăşura „activităţi distructive”; în afară de
compensaţia economică pentru pierderile suferite, Germania se angajează să nu
intervină în chestiuni privind Ucraina şi statele baltice.
Cancelarul
german a insistat ca Transilvania să revină Ungariei. Acesta a fost şi scopul
luptelor stradale din martie 1990 de la Târgu Mureş: Transilvania trebuia sa
fie primul „Kosovo” din Europa, dar nu a ţinut şmecheria, din fericire pentru
România!
Germanii, în ura lor istorică faţă de sârbi, au dezmembrat Iugoslavia şi
tot ei au împărțit în două Cehoslovacia! După căderea Cortinei de Fier, doar
Germania s-a unificat în Europa, în timp ce alte ţări s-au dezmembrat şi se vor
mai fragmenta! De ce nu s-a unit şi Romania cu Moldova? De aceea, pentru că nu
au vrut germanii şi ruşii!
La fel, s-a mințit propagandistic și manipulator, prin intermediul
televiziunilor aflate sub control sionist, despre cum ne-au salvat pe noi
străinii, despre binefacerile regilor germani, prin rescrierea istoriei și
omitere faptelor reprobabile ale veneticilor încoronați și încornorați.
Intoxicarea cu regii germani și „minunile” făcute de ei pentru români este
un fals, la care s-a lucrat intens din 1990 încoace.
Ba, se pare că „germanii” mult lăudați au fost evrei, conform celor spuse
de Nicolae Iorga despre familia Hohenzollern, afirmații care i-au adus și
moartea, aruncată în mod mincinos și infam asupra legionarilor.
Afacerea Strousberg, un fel de „Bechtel” pe vremea lui Carol I, prin care
statul român a fost păcălit de către nemți cu sume uriașe de bani, prin acte de
corupție la nivel înalt, este trecută sub tăcere.
La fel, s-a uitat răscoala din 1907 cu mii de răzvrătiți împușcați, când
sub Carol I țăranii români trăiau ca în Evul Mediu, țara noastră fiind cea mai
înapoiată din Europa.
De fapt, Carol I a abdicat, înainte de moarte, fiindcă nu a vrut ca România
să lupte împotriva nemților cărora el le rămăsese loial toată viața.
Ferdinand a fost un pămapălău care, la fel, s-a opus războiului împotriva
nemților și austriecilor, fiind împiedicat să semneze predarea necondiționată a
întregii țări (pacea de la Buftea) doar de regina Maria.
În fond, singurul „rege bărbat” și care a iubit cu adevărat România a fost…
regina Maria. Dar, din păcate pentru cei cu filogermanismul în cap, ea a avut
tată englez și mamă rusoaică!
S-au organizat, în scopul promovării străinilor, emisiuni televizate cu
clasamente ale celor mai mari„români”, unde s-a încercat impunerea regilor
germani pe primele locuri, în detrimentul domnitorilor români.
Evreul comunist
Richard Wurmbrand, convertit la evanghelism lutheran, un personaj de care
nu auzise nici dracu’, a fost scos prin „vot popular” pe locul cinci în acest
clasament făcut de niște proști ticăloși și manipulatori pentru alți proști, naivi și manipulabili: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mari_rom%C3%A2ni
Alogenii care au condus și conduc România cu sprijinul partidelor politice
trădătoare, din 1990 până în prezent, au reușit să golească țara de români ca să creeze
spațiu vital pentru alte popoare, care deja ne invadează.
Unele fățiș, prin mult trâmbițata migrație a „refugiaților”, altele subtil
și mult mai pervers.
Departe de mine gândul de a mă erija în oracol, dar tare mă tem că peste
foarte puțini ani românii vor deveni străini în țara lor!
Marius Albin MARINESCU
